Entuziasm sau frica?

Constat ca nu am mai scris nimic de cam multicel. Ce-i drept nici nu am prea avut timp, am avut licenta si am cinsiderat de cuviinta ca trebuie sa o iau cu nota maxima.
Anywho, multe lucruri s-au intamplat de atunci, in afara de cazaturi pe scari, lovitul cu capul de birou si prinsul "deshtelor" intre scaun si birou, pot sustine acum sus si tare ca NU IMI PLACE CONTABILITATEA. Am deja o luna de cand lucrez la o firma de contabiltate si inca dupa atata timp nu reusesc sa spun "Bilet la ordin" in loc de "Bon de ordin" si nu reusesc sa fac diferenta intre BO si OP. Inca mai am impresia ca OP este Oficiul Postal la care ma duceam pana in clasa a 12-a sa imi iau marata mea alocatie de 45 RON.
Stau si ma gandesc daca o sa reusesc sa invat vre-odata lucrurile astea, sa ma duc la munca si sa incep sa imi fac singurica treaba fara sa depind de nimeni si fara sa ma mai corecteze nimeni. Este destul de frustrant ca oricat de atenta as fi, oricate intrebari as pune si oricate notite mi-as lua tot nu reusesc sa tin pasul.
Ma gandesc daca ar fi cazul sa plec si sa-mi gasesc ceva pe management/logistica sau chiar resurse umane. Iar daca stau bine sa ma gandesc, niciodata nu mi-a placut matematica, sa calculez, sa retin formule, derivate, functii si alte prostii care nu stiu la ce mi-au folosit. Niciodata nu am fost la magazin sa ii zic vanzatoarei sa imi dea cos de paine sau derivata de dulciuri, sau alte prostii care stiu ca le-am mai mai invatat mai mult de nevoie decat de voie, pentru ca totusi, trabuiam sa trec si eu examenele.
Si ca sa revin de unde am plecat. Am reusit sa termin cu facultatea, mi-am atins toate tintele iar acum va trebui sa merg la lucrul urmator de pe lista mea.
Ce as fi vrut sa fac ar fi fost sa ma apuc de invatat sa dau de carnet dar cum mama e stres si nu pot sa mi-o iau de pe cap, trebuie sa fac mai intai ca ea, adica trebuie sa ma operez (eh o poveste lunga si nu prea, dar pe scurt , una al naibii de dureroasa :( ).